Este“o persoană optimistă”. Se bucură “practicând această meserie, indiferent de greutăţile întâmpinate”. Nu renunță ușor la idei și este perfecționistă. Nu poate “trăi fără energia celor din jur” și îi place să lucreze “cu oameni frumoşi, creativi”. Își face “cu pasiune şi responsabilitate munca” și se simte fericită “petrecând timp cu familia”. Este și profesor universitar, decan de facultate, cercetător științific, soție, mamă…

Am cunoscut-o cu câțiva ani în urmă, în calitate de autoare de articole științifice, atunci când pusesem, cu colegii mei, bazele unei reviste științifice veterinare. De atunci și până în prezent, am descoperit și UN OM cu un suflet de aur și un adevărat profesionist, care ne-a cucerit pentru totdeauna prin căldura, deschiderea și sprijinul pe care ni le oferă constant. Suntem onorați și încântați pentru că am întâlnit-o și o avem alături de noi pe dna Prof. univ. habil. dr. Violeta-Elena Simion și vă invităm și pe dvs., cititorii noștri, să o descoperiți în interviul de mai jos. 

Reporter: Care au fost motivele care v-au determinat să alegeți Medicina Veterinară? Și ce specializări din medicina veterinară v-au atras cel mai mult în facultate, dar și după absolvire?

Dna. Prof. univ. habil. dr. Violeta-Elena Simion: Deseori, viaţa alege în locul nostru şi, cumva, aşa a fost şi în cazul meu, cu medicina veterinară, în 1990, un an cu multe oportunităţi, dar şi provocări pe măsură. Piscicultura era prima opţiune şi nu neapărat că m-am născut la Dunăre. Cuvintele cheie în alegerea mea erau foarte clare: pământ, apă, animale, sănătate, un fel de ,,One Health’’ al zilelor noastre. De altfel, predau în facultate, începând cu anul 1998, “Nutriţia şi alimentaţia animalelor”, iar, în ultimii ani, şi Biologia plantelor, dar şi Economia rurală. Toate aceste discipline sunt în relaţie cu sănătatea animalelor şi a oamenilor, securitatea alimentară, mediu şi economie. Mai degrabă, alegerea am făcut-o atunci când am ştiut că sunt la locul potrivit, este ceea ce îmi doresc şi nu îmi voi schimba niciodată această alegere.

Şi da, despre profesia de cadru didactic pot spune că mi-am dorit-o din totdeauna. Medic veterinar (în cazul meu) şi cadru didactic sunt două specializări diferite. Aici cred că este provocarea cea mai mare: cum le îmbini, cum faci ca fiecare dintre ele să fie cât mai bine făcută şi, mai ales, te bucuri făcând asta? Răspunsul, în cazul meu, a fost un categoric DA. Responsabilitatea este foarte mare în ambele profesii şi este şi motivul pentru care pregătirea în aceste domenii trebuie să fie constantă, toată viaţa.

 

“În prezent, provocările, pentru mine, în domeniul medical veterinar sunt cele legate de bioeconomie, dar şi de noi surse de hrană, care ar trebui să fie rolul medicului veterinar în acest context de «One Health».”

 

Reporter: Care au fost primele experiențe în calitate de medic veterinar și care a fost cea mai mare provocare pe care aţi întâlnit-o în meseria dvs. până în prezent?

Dna. Prof. univ. habil. dr. Violeta-Elena Simion: Aş începe cu experienţa de student la medicină veterinară. Și aceasta, pentru că aveam oportunitatea să participăm, alături de cadrele noastre didactice, la multe activităţi practice în domeniul medical veterinar, în cadrul orelor de la facultate, dar şi în afara acestora. Apoi, a fost, pentru mine, o mare provocare în acei ani de început asigurarea surselor de informaţie ştiinţifică în domeniul medical veterinar privind sănătatea câinilor şi a pisicilor ca animale de companie. Nu eram suficient pregătiţi din facultate pentru aceasta, iar accesul la literatura de specialitate era extrem de redus pentru această nişă – nu existau cărţi de specialitate, nu exista acces la internet şi comunicarea cu alţi colegi din afara ţării, cu aceeaşi specializare, era sporadică. Societatea, însă, evolua în această direcţie, proprietarii de animale de companie aveau aşteptări mari de la noi, medicii veterinari.

În prezent, provocările, pentru mine, în domeniul medical veterinar sunt cele legate de bioeconomie, dar şi de noi surse de hrană, care ar trebui să fie rolul medicului veterinar în acest context de ,,One Health’’.

Reporter: Doamnă decan, cu ce gânduri și proiecte (incluse în planul managerial) ați venit la conducerea Facultății de Medicină Veterinară din cadrul Universității “Spiru Haret”?

Dna. Prof. univ. habil. dr. Violeta-Elena Simion: Acceptarea şi, apoi, candidatura pentru această funcţie a fost răspunsul pe care mi l-am dat la întrebarea ,,poţi lăsa ceva în urma ta?”. Fiecare răspuns pe care îl voi da trebuie să reprezinte ceva pentru această facultate. În anul 1990, Profesorul universitar dr. Coman Toma a avut viziunea, încrederea şi forţa să pună bazele acestei facultăţi private, singura din ţară cu specializarea ,,Medicină Veterinară’’. A urmat, apoi, încrederea Universităţii ,,Spiru Haret’’ de a afilia facultatea alături de celelalte facultăţi. Este datoria noastră să apreciem ceea ce avem şi să ducem mai departe această muncă. Să lucrezi într-un mediu privat, în România zilelor noastre, este o continuă provocare. Și aceasta, nu este doar opinia mea. Stabilitatea de la stat nu există, trebuie să atingi obiectivele cu toate greutăţile pe care le ai, începând de la infrastructură și până la vizibilitea în mediul academic. Pentru studenţii noştri, absolvirea acestei facultăţi trebuie să fie o carte de vizită importantă. Suntem o familie, iar mediul de lucru trebuie să fie unul constructiv, dar şi plăcut.

 

Reporter: Cum credeți că ar trebui îmbunătățită activitatea academică în facultățile de medicină veterinară din România și, în principal, în domeniul dumneavoastră de activitate?

Dna. Prof. univ. habil. dr. Violeta-Elena Simion: Consider că trebuie să înceapă cu pregătirea cadrelor didactice, este obligatoriu acest lucru, şi trebuie să se facă permanent şi performant. Asigurarea accesului studenţilor la informaţie de calitate, iar prin aceasta înţeleg acces la echipamente performante, acces la baze de date ştiinţifice pentru documentare, schimburi de experienţă la nivel european, aşa cum asigură programul “Erasmus”, sunt sau ar trebui să fie lucruri fireşti, normale. Oriunde în lumea aceasta, în mediul academic trebuie să se investească cel mai mult. Aici, cercetarea ar trebui să fie la cel mai înalt nivel. Este dificil să asiguri în România acest lucru, cu atât mai mult în mediul privat care are un acces limitat la sursele naţionale de finanţare, prin proiecte de cercetare sau la alte resurse financiare. La nivelul Universităţii “Spiru Haret” şi, implicit, al facultăţii noastre, este implementat un sistem de management eficient privind asigurarea internă a calităţii, precum şi responsabilităţile diferitelor structuri manageriale şi administrative. De asemenea, la nivelul facultăţii funcţionează Comisia de Evaluare şi Asigurare a Calităţii FMV-USH (CEAC FMV-USH) care coordonează implementarea procedurilor şi a activităţilor de evaluare şi asigurare a calităţii. Această comisie coordonează aplicarea procedurilor în facultate şi elaborează, la sfârşitul fiecărui an, un raport de evaluare internă care este înaintat către Departamentul de Management al Calităţii din universitate. Este un proces continuu şi implică participarea studenţilor, a cadrelor didactice, a absolvenţilor, a angajatorilor etc., iar în urma centralizării şi prelucrării datelor colectate sunt identificate inclusiv aspectele procesului didactic ce pot fi îmbunătăţite. Conform acestor rezultate, cadrele didactice ale Facultății de Medicină Veterinară s-au bucurat de apreciere în rândul studenților în ceea ce priveşte activitatea de predare–îndrumare–evaluare. Din analiza chestionarelor completate care au evaluat gradul de satisfacție pentru absolvenții Facultății de Medicină Veterinară, indicatorul grad ridicat de satisfacție, precum și punctaje medii au fost înregistrate constant în ultimii ani, pentru următorii indicatori de calitate: curricula universitară; pregătirea teoretică; comunicarea cu cadrele didactice; evaluarea cunoștințelor pe parcurs și, la finalul studiilor, relația dintre Facultatea de Medicină Veterinară și Universitatea „Spiru Haret”. Totodată, studenţii îşi doresc acces şi participare la cât mai multe activităţi practice şi echipamente performante pentru activitatea din laboratoare. Sunt indicatori la care lucrează constant toate cadrele didactice din facultate.

 

Reporter: Ce credeţi că lipsește din procesul de învăţare în domeniul veterinar?

Dna. Prof. univ. habil. dr. Violeta-Elena Simion: Dificilă întrebare. Ce lipseşte din procesul de învăţare în domeniul veterinar, pot sintetiza, fără a intra în detalii, într-o singură frază: recunoaşterea VALORII specifice titlului de doctor medic veterinar.

 

“Nu are nicio relevanţă vârsta în această profesie. Sunt importante pasiunea, seriozitatea, setea de cunoaştere.”

 

Reporter: Sunteți director al Centrului de Cercetare pentru Științe Medicale Veterinare din cadrul Universității “Spiru Haret”, Facultatea de Medicină Veterinară, sunteți și membră în Corpul de experți din Registrului Naţional al Experţilor pentru certificarea activității de cercetare-dezvoltare (domeniul de specializare inteligentă la nivel național: 1. Bioeconomie). Ați fost membră în proiecte de cercetare și dețineți brevete de invenție. Cât de importantă este cercetarea veterinară în România? Se mai implică tinerii în proiecte de cercetare veterinară?

Dna. Prof. univ. habil. dr. Violeta-Elena Simion: Răspunsul este cât se poate de categoric: da, studenţii noştri se implică în activitatea de cercetare. Și acest lucru se întâmplă indiferent de vârstă, pentru că avem studenţi cu vârstele cuprinse între 19 ani şi peste 50 de ani. Nu are nici o relevanţă vârsta în această profesie. Sunt importante pasiunea, seriozitatea, setea de cunoaştere. Activitatea de cercetare a acestora se desfăşoară în cadrul Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti, unde cercetarea se concretizează, la final, cu informaţie şi rezultate pentru Lucrarea de licenţă. Studenții participă, alături de cadrele didactice, în proiecte de cercetare internaţionale în care realizează diferite activităţi şi merg în stagii internaţionale la partenerii din proiect. Mai mult decât atât, ei participă la workshop-urile realizate în facultate. Cred că acesta este un plus pe care facultatea noastră îl are. Având un număr mic de studenţi, este un avantaj pentru ei. Și aceasta, deoarece au acces, în număr mare, la aceste resurse de un real ajutor în pregătirea lor.

 

Reporter: Știu că sunt tineri (cadre didactice/studenți) de la Universitatea “Spiru Haret”, Facultatea de Medicină Veterinară, ce pleacă la diverse stagii de pregătire în diverse țări din Uniunea Europeană, dar nu numai. Reușiți să atrageți bani, din diverse granturi, pentru a dezvolta cercetarea în facultatea pe care o conduceți?

Dna. Prof. univ. habil. dr. Violeta-Elena Simion: Nu este uşor să atragi bani din granturi naţionale, iar pentru noi, cei ce își desfășoară activitatea în mediul privat, este şi mai dificil. În plus, activitatea de cercetare, educaţia sunt subfinanţate la noi în ţară, o ştim cu toţii. Poate că şi subiectele de cercetare ar trebui să fie mai atractive pentru a atrage sponsorizări, o sursă de finanţare foarte puţin implementată în România. Încercăm să accesăm fonduri din granturi internaţionale, însă acest proces este unul de durată, trebuie ,,să mai creştem” astfel încât să fim competitivi la nivel internaţional.

 

Reporter: Cercetarea se realizează, printre altele, și cu aparatură performantă. Ați reușit să atrageți bani pentru dotarea laboratoarelor/clinicii veterinare din cadrul facultății?

Dna. Prof. univ. habil. dr. Violeta-Elena Simion: Universitatea “Spiru Haret” beneficiază de facilităţile oferite prin accesul la baze de date internaționale de informare ştiinţifică, spre exemplu Web of Science, Proquest Central, Ebsco Host-Academic Search Complete şi, în mod special, la CABI pentru Medicina Veterinară. De asemenea, bugetul de cercetare alocat facultăţii FMV-USH în cadrul proiectului “Non-invasive volatiles test for canine leishmaniasis diagnosis (CANLEISH)“, Marie Skłodowska-Curie Actions, Research and Innovation Staff Exchange (RISE), este de 104.400 euro pentru perioada 2021-2025. În sprijinul activităţii de cercetare, Facultatea de Medicină Veterinară a beneficiat de finanţare în cadrul unor programe de premiere pentru participarea la proiectele H2020 şi, de asemenea, am avut sprijinul Universităţii “Spiru Haret” în suplimentarea acestui buget, beneficiind, astfel, de o finanţare de peste 300.000 lei în vederea achiziţiei de obiecte de inventar şi consumabile necesare activității didactice şi de cercetare în facultate. Sunt paşi mici, dar încercăm să îi facem cât mai siguri şi, pe cât posibil, înainte.

 

Reporter: Ați fost plecată anul acesta, timp de două luni, în Spania pentru un stagiu la NVISION – N Vision Systems and Technologies Spania, partener în proiectul european “H2020-MSCA-RISE-2020 Non-invasive volatiles test for canine leishmaniasis diagnosis (CANLEISH) “, Marie Skłodowska-Curie Actions, Research and Innovation Staff Exchange (RISE). Vă rog să povestiți, în detaliu, cititorilor noștri în ce a constat acest stagiu și dacă va exista, în viitor, o colaborare cu Universitatea “Spiru Haret”, Facultatea de Medicină Veterinară.

Dna. Prof. univ. habil. dr. Violeta-Elena Simion: Suntem în plină desfăşurare a acestui proiect şi, într-adevăr, am reuşit şi eu să pot pleca într-un stagiu de cercetare, la unul dintre partenerii din proiect. Activitatea administrativă în cadrul facultăţii a fost destul de solicitantă, însă, în acest moment, trebuie să aloc timp şi activităţii de cercetare. Până în prezent, colegii mei şi studenţi ai facultăţii noastre au participat în stagii de cercetare în cadrul unor proiecte internaţionale la parteneri din Franţa, Columbia, Algeria, Spania şi Tailanda.

În Spania, avem un partener care este o companie privată, iar activitatea acestor colegi în proiect constă în analiza datelor, algoritmi de recunoaştere a modelelor şi fuziunea datelor pentru aplicaţii e-nose (nas electronic), realizarea de senzori de gaze chimice. În acest proiect, echipele de cercetători sunt mixte, cu specializări diferite, lucrăm interdisciplinar. Nu în ultimul rând, particip în acest stagiu şi în calitate de coordonator al proiectului, având, în acest moment, o serie de activităţi pe care trebuie să le discutăm, setăm şi pe care trebuie să le organizăm în continuare.

 

“Cred că un criteriu privind nivelul la care se află medicina veterinară din România ar fi aprecierea cadrelor didactice din învăţământul medical veterinar în afara ţării, vizibilitatea lor în comunitatea internaţională.”

 

Reporter: Doamnă decan, la ce nivel credeți că se află medicina veterinară din România, comparativ cu alte state din Uniunea Europeană (U.E.) sau S.U.A.? Dar nivelul de educație în preuniversitar (domeniul tehnician veterinar) și în zona universitară a medicinei veterinare?

Dna. Prof. univ. habil. dr. Violeta-Elena Simion: Cred că un criteriu privind nivelul la care se află medicina veterinară din România ar fi aprecierea cadrelor didactice din învăţământul medical veterinar în afara ţării, vizibilitatea lor în comunitatea internaţională. De asemenea, contează și valoarea absovenţilor care sunt acceptaţi şi lucrează în străinătate, aşa cum sunt şi foşti studenţi ai noştri. Minusul pe care îl identific este faptul că această apreciere este mai degrabă individuală, la nivel personal, decât o apreciere generală, pentru întreg sistemul de învăţământ medical veterinar. În prezent, facultăţi de medicină veterinară din ţară sunt acreditate EAEVE (The European Association of Establishments for Veterinary Education) sau sunt în curs de evaluare ori re-evaluare, ceea ce înseamnă că activitatea didactică şi de cercetare din aceste centre universitare este la nivel european. Trebuie să îi felicităm pentru acest efort, pentru că acest lucru nu înseamnă doar să ajungi acolo, dar şi să te menţii la acel nivel. Dacă mă refer la facultatea noastră, răspunsul pe care îl dau este că avem şi noi un loc acolo, pe care trebuie să îl construim cât mai solid, astfel încât să atingem obiectivele într-un viitor apropiat. Spre exemplu, cadrele noastre didactice sunt, în acest moment, coordonatoare naţionale şi membre în reţeaua naţională de cercetare în peste cinci Acţiuni COST. Aceste proiecte reunesc, sub umbrela unui subiect, peste treizeci de parteneri internaţionali/proiect. Acest lucru înseamnă că facem parte din această comunitate, prin pregătire şi rezultate. Desigur, mai sunt multe, foarte multe de făcut.

 

„Minusul pe care îl identific este faptul că aprecierea este mai degrabă individuală, la nivel personal, decât o apreciere generală, pentru întreg sistemul de învăţământ medical veterinar.”

 

Reporter: De ce pleacă tot mai mulți medici veterinari să lucreze în străinătate? Doar salariile mari “din afară” să fie motivul sau mai sunt și alte motive?

Dna. Prof. univ. habil. dr. Violeta-Elena Simion: Cred că această opinie a fost valabilă acum 10-15 ani în urmă, când salariile mai mari puteau fi o opţiune justificată de a pleca. De asemenea, cred că motivaţiile sunt multe şi destul de subiective. Ca membri ai Comunităţii europene şi, sperăm cât mai curând, ai spaţiului Schengen, disponibilitatea de a studia, de a călători, de a lucra în altă ţară decât cea în care te-ai născut este aproape un lucru firesc care se întâmplă în prezent. Chiar dacă nu au studiat în afara ţării, mulţi colegi medici veterinari se specializează la universităţi de prestigiu din Europa sau extracomunitar. Este un plus nu doar al lor, personal, ci şi pentru comunitatea medicilor veterinari din România, iar ca ultimă verigă pentru proprietarii de animale din România care vor beneficia de servicii veterinare de calitate. Personal, încurajez această mobilitate, indiferent de locul în care aleg să lucreze în viitor. Important este să fim cât mai buni, oriunde ne-am afla.

 

“Sănătatea oamenilor, a animalelor domestice, dar şi a celor sălbatice, a plantelor şi a mediului în sens mai larg, ca ecosistem, sunt strâns legate şi interdependente.”

 

Reporter: Cât de necesară este colaborarea interdisciplinară medicină umană-medicină veterinară? Și nu mă refer doar la partea de tratare a pacienților, ci și la partea de cercetare (pe proiecte) pentru descoperirea unor tratamente inovative/noi tehnologii în ambele domenii.

Dna. Prof. univ. habil. dr. Violeta-Elena Simion: Consider extrem de importantă această colaborare. De altfel, medicul veterinar, prin natura specializării sale, desfăşoară activităţi în diferite domenii, precum sănătatea animalelor, dar şi a produselor de origine animală, controlul furajelor administrate în hrana animalelor, supraveghere şi diagnosticare prin analize de laborator, testarea, înregistrarea şi autorizarea producţiei şi comercializării produselor de uz veterinar etc. Sunt beneficiari ai acestor acţiuni, în egală măsură, animale şi oameni, dar şi mediul. Spre exemplu, proiectul pe care îl derulăm în prezent, “H2020-MSCA-RISE-2020 Non-invasive volatiles test for canine leishmaniasis diagnosis (CANLEISH)” urmăreşte investigarea fezabilităţii unei metodologii neinvazive – un aşa-numit “nas electronic”, pentru diagnosticarea leishmaniozei canine prin analiza compuşilor volatili emişi prin respiraţia şi blana de la câini. Leishmanioza este o zoonoză care afectează, în egală măsură, oamenii şi animalele; este transmisă prin înţepătura produsă de femelele unor specii de flebotomi (musculiţe de nisip) care, în timpul procesului de hrănire cu sânge de la o persoană sau animal infectat cu parazitul, îl transformă în interiorul organismului şi, apoi, îl pot transmite, printr-o înţepătură ulterioară, la un al individ sau animal. Rezervorul de paraziţi este reprezentat de multe specii de animale (câini, pisici, lupi, vulpi rozătoare etc.). Dintre acestea, câinele este principalul rezervor al leishmaniozei. Echipele participante în acest proiect sunt formate din medici umani, veterinari, dar şi ingineri, beneficiind, astfel, de interdisciplinaritate. Deseori, lucrăm în echipe interdisciplinare şi cu colegi de la alte facultăţi cu profil economic sau informatică ai universităţii noastre, de exemplu.

 

Reporter: Care ar putea fi acțiunile de susținere și promovare a unei colaborări cât mai strânse, în viitorul apropiat, între profesioniștii din domeniile sanitar și veterinar din România, astfel încât, în final, calitatea vieții și a sănătății oamenilor și animalelor să fie îmbunătățită? Mă refer la principiul “One Health”.

Dna. Prof. univ. habil. dr. Violeta-Elena Simion: Participarea la manifestări ştiinţifice, parteneriate în proiecte de cercetare, proiecte comune şi chiar colaborarea în documentarea şi redactarea unor studii (capitole în cărţi, tratate, articole ştiinţifice). Putem, de asemenea, participa la elaborarea unor măsuri şi legi care să fie în beneficiul populaţiei. Oricare dintre aceste acţiuni sunt bine venite şi pot ajuta comunitatea ştiinţifică să fie pregătită în combaterea şi tratarea unor patologii care afectează în egală măsură omul şi animalele, dar şi mediul. Pentru mine, această noţiune înseamnă mai mult decât cele trei componente. Definiția “One Health” înseamnă sănătatea oamenilor, a animalelor, a mediului, dar acest lucru nu se poate realiza într-o placă Petri, în laborator și nici măcar cu ajutorul celor mai eficiente, performante echipamente (deși, cine știe, inteligența artificială poate veni cu soluții); avem nevoie de societate, cu ajutorul ei şi pentru tot ceea ce este viu pe Pământ, trebuie să gândim şi să lucrăm. Ca dovadă, în prezent, organizaţii importante cu activitate în aceste domenii conexe s-au unit şi lucrează împreună, mă refer la Panelul OHHLEP. Acesta reuneşte Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), Organizaţia Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE), Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), organizaţii care abordează acest concept integrat şi care şi-au propus să lucreze integrator pentru sănătatea oamenilor, a animalelor, dar şi a ecosistemelor. Acest lucru înseamnă că este reunită o comunitate mult mai mare decât cea formată din medici umani şi veterinari. Sănătatea oamenilor, a animalelor domestice, dar şi a celor sălbatice, a plantelor şi a mediului în sens mai larg, ca ecosistem, sunt strâns legate şi interdependente. Pentru a funcţiona, abordarea “One Health” trebuie să cuprindă mai multe sectoare de activitate, dar şi comunităţi, indiferent de nivelul de dezvoltare al acestora, pentru a lucra împreună, pentru a promova bunăstarea şi a putea fi pregătiţi să prevenim şi să combatem ameninţările la adresa sănătăţii. Cu toţii avem nevoie de surse de apă curată, alimente sigure şi suficiente, aer nepoluat, energie, iar asigurarea acestora trebuie să se facă sustenabil.

 

Reporter: Cum arată, din punctul dvs. de vedere, viitorul medicinei veterinare în România?

Dna. Prof. univ. habil. dr. Violeta-Elena Simion: Putem comenta o zi întreagă despre acest subiect, dar nu cred că este necesar să facem asta. Contează mult ce întrebări îţi pui, dar cred că mai importante sunt răspunsurile pe care le dai. Sunt, în general, o persoană optimistă, prin urmare, răspunsul nu poate fi decât “unul cât mai bun”. Ţine de fiecare dintre noi, ce facem şi cum ni-l dorim.

 

„Pentru mine, succesul este sentimentul că mă bucur practicând această meserie, indiferent de greutăţile întâmpinate.”

 

Reporter: Care considerați că sunt calităţile de bază necesare unui medic veterinar? Cum ați defini succesul în cariera de medic veterinar?

Dna. Prof. univ. habil. dr. Violeta-Elena Simion: Responsabilitate, perseverenţă, pregătire continuă. Succesul în medicina veterinară se poate evalua, pentru fiecare medic în parte, în funcţie de ceea ce îşi doreşte de la această profesie. Pentru mine, este sentimentul că mă bucur practicând această meserie, indiferent de greutăţile întâmpinate. Şi aici includ şi profesia de cadru didactic. Este o bucurie imensă atunci când afli despre studenţii tăi că au reuşite profesionale, că sunt recunoscuţi în domeniul medical veterinar nu doar în ţară, cât şi “în afară”. Şi este mare bucuria când întâlneşti a doua generaţie a unei familii, ca student.

 

Reporter: Ce sfaturi le-ați da viitorilor medici, dar și celor care doresc să devină antreprenori, cercetători ori cadre didactice în domeniul veterinar?

Dna. Prof. univ. habil. dr. Violeta-Elena Simion: Toate sunt profesii frumoase. Trebuie să fie, însă, convinşi că au ales responsabil ceea ce doresc să facă în viaţă. Iar ceea ce fac este exact ceea ce îşi doresc. Şi să fie mâine mai buni decât astăzi! Înveţi toată viaţa.

 

Reporter: Sunteți medic veterinar, cadru didactic universitar, lector pentru diverse evenimente științifice veterinare, decan, autor în diverse reviste științifice etc. și, mai presus de toate, sunteți OM… Cum reușiți să vă împărțiți cu succes între toate aceste atribuții? Când mai aveți timp și pentru activități personale, hobby-uri etc.?

 

„Când îţi faci cu pasiune şi responsabilitate munca, când te simţi fericit petrecând timp cu familia, ai sentimentul că ai tot timpul din lume.”

 

Dna. Prof. univ. habil. dr. Violeta-Elena Simion: Cred că este de bine când ai tot timpul ceva de făcut. Şi ține şi de o organizare riguroasă a activităţilor. Nu sunt de părere că trebuie să renunţăm la ceva în favoarea altor lucruri. Sunt, într-adevăr, perioade când aloc mai multă energie unor activităţi, comparativ cu altele. Până la urmă, aceasta este activitatea normală, firească, a unui medic veterinar, la care se adaugă şi cea a cadrului didactic. Oricât de grea ar fi o zi, dacă în dimineaţa următoare sunt gata să încep de la capăt, făcând aceleaşi lucruri sau chiar luând totul uneori de la zero, pentru mine este perfect, înseamnă că sunt la locul potrivit şi este ceea ce îmi doresc. Când îţi faci cu pasiune şi responsabilitate munca, când te simţi fericit petrecând timp cu familia, ai sentimentul că ai tot timpul din lume.

 

Reporter: Dacă ar fi să vă descrieți în câteva cuvinte, care ar fi acestea?

Dna. Prof. univ. habil. dr. Violeta-Elena Simion: Întotdeauna, aprecierea reală este cea pe care ţi-o fac cei din jur, mai degrabă decât cea personală. Îmi place să caut răspunsuri la întrebări, să nu renunţ uşor la idei şi îmi doresc să pot da ceva celor din jurul meu – familiei, profesiei, comunităţii. Pe de altă parte, sunt perfecţionistă, introvertită, dar aceste chestiuni ,,le valorific” pozitiv în activitatea de cercetare. În egală măsură, pot afirma că nu pot trăi fără energia celor din jur, îmi place să lucrez cu oameni frumoşi, creativi. Activitatea academică şi de cercetare îţi solicită şi, totodată, îţi oferă toată această emulaţie.

 

Reporter: Doamnă decan, vă mulțumesc pentru răspunsurile dumneavoastră!