“Tehnologia reprezintă, în acest moment, cheia îngrijirii de finețe în diabetul zaharat insulinotratat”

 

Interviu realizat de Dragoș Marius Chiriac

Este președinte-fondator al Asociației “Sprijin Pentru Diabet”. A înființat, împreună cu o colegă, o clinică medicală unde se ocupă de tratarea pacienților cu diabet și alte probleme metabolice și de nutriție. În special, lucrează cu copiii (pe care îi iubește foarte mult) și cu părinții acestora. Empatizează, în fiecare clipă, cu pacienții săi și încearcă să le ofere soluții inovative de tratament. A dezvoltat, împreună cu Fundația “Vodafone România”, un program de telemedicină pentru pacienţii pediatrici cu diabet zaharat de tip 1. A inițiat și dezvoltat un proiect european de instruire a personalului medical la nivel național, medici și asistente, în ceea ce privește îngrijirea diabetului zaharat insulinodependent la copil și folosirea tehnologiei, a senzorilor de glicemie pentru creșterea standardului și performanțelor îngrijirii medicale. Vă invităm ca, în cele ce urmează, să-i cunoașteți proiectele implementate, dar și să îl cunoașteți pe OMUL-MEDIC Mihaela Victoria Vlăiculescu.

 

Reporter: Doamnă doctor, ce v-a determinat să alegeți Medicina? Ce specializări din medicină v-au atras cel mai mult în facultate și după aceea?

Dr. Mihaela Victoria Vlăiculescu: Sincer, privind în urmă, nu regăsesc momentul și motivul pentru care am luat această hotărâre. Știu doar că, dintotdeauna, mi-am dorit să lucrez cu copii. La admitere, am optat pentru Facultatea de Pediatrie (pe atunci Facultatea de Pediatrie și Facultatea de Medicină Generală erau entități universitare separate). Însă, în timpul anilor de studiu, aceste două facultăți s-au unit în cadrul Universității de Medicină și Farmacie “Carol Davila”.

Astfel, am absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” din București în anul 1994. La rezidențiat, am optat pentru specialitatea de Medicină Internă. Însă, în cadrul curriculei urmate și a stagiilor parcurse, am “descoperit’’ specialitatea Diabet, Nutriție și Boli Metabolice. Astfel că, ulterior, am continuat cu această a doua specialitate.

Timp de aproape șase ani am lucrat în Spitalul Clinic “Nicolae Malaxa”, apoi am înființat, împreună cu colega mea, Dr. Cătălina Niculescu, o clinică medicală dedicată îngrijirii persoanelor cu diabet și alte probleme metabolice și de nutriție. Chiar dacă, în acest moment, practic doar în specialitatea Diabet, Nutriție și Boli Metabolice, pregătirea în cadrul specialității de Medicină Internă m-a ajutat permanent nu doar să abordez diabetul zaharat (DZ) într-o manieră specifică medicinii interne, dar și să integrez clinic facil patologia complexă pe care o reprezintă persoana cu diabet zaharat.

În ultimii ani, focusul activității mele a fost reprezentat de importanța și utilitatea tehnologiei în îngrijirea diabetului zaharat. Mă refer aici la senzori de glicemie, pompe de insulină, aplicații mobile dedicate gestionării diabetului. Folosirea acestor dispozitive contribuie la creșterea calității actului medical și adaugă precizie atât diagnosticului, cât și tratamentului, reprezentând, în fapt, medicina personalizată, un concept către care tind, în acest moment, multiple specialități medicale.

 

Reporter: Cum v-a venit ideea înființării Asociației “Sprijin pentru Diabet”? Și de ce v-ați orientat către a ajuta copiii și tinerii cu diabet?

Dr. Mihaela Victoria Vlăiculescu: Asociația “Sprijin pentru Diabet” (www.sprijinpentrudiabet.ro) a fost fondată din dorința de a îmbunătăți viața copiilor și tinerilor cu diabet zaharat insulinodependent și de a înțelege și răspunde cât mai bine nevoilor lor medicale și sociale. Lucrând într-un spital, am înțeles că îngrijirea diabetului insulinodependent presupune nu doar stabilirea unui regim corect de insulinoterapie, ci și multă educație medicală a familiei copilului cu diabet, respectiv înțelegerea cât mai bună a tratamentului insulinic, a efectului alimentelor, dar și a exercițiului fizic, al altor afecțiuni intercurente (de exemplu, viroze) asupra glicemiei, precum și adaptarea insulinoterapiei la evenimente din viața de zi cu zi, la școală, în excursii etc. Copiii cu diabet și familiile lor au nevoie de suport nu doar în spital, ci mai ales în viața de zi cu zi, în care fiecare lucru nou pe care îl întâlnesc – includerea în colectivitate , prima viroză cu sindrom febril, prima oră de sport, primele zile de concediu – reprezintă o încercare, pentru că se poate solda cu excursii glicemice ample ce pot altera starea copilului și îl pot pune în pericol. Astfel, prin activități precum tabere, întâlniri, diferite evenimente, Asociația “Sprijin pentru Diabet” a oferit posibilitatea ca acești copii și familiile lor să constituie o comunitate în care să le fie oferite suport medical, social și moral.

 

Reporter: De ce sunt, astăzi, tot mai mulți copii cu diabet?

Dr. Mihaela Victoria Vlăiculescu: Într-adevăr, numărul copiilor cu diabet este în creștere. Aici trebuie să ținem cont de faptul că, la copil, întâlnim mai multe tipuri de diabet, respectiv diabet zaharat tip 1 (care nu are legătură cu statusul ponderal al copilului sau cu o alimentație incorectă, ci cu un atac autoimun asupra pancreasului), dar și diabet zaharat tip 2 (asociat cu supraponderea și greșelile alimentare). Și înainte de 2019, dar mai ales în ultimii ani, ca urmare a contextului pandemic, s-a înregistrat o creștere a cazurilor nou diagnosticate ca diabet, atât de DZ tip 2 ca urmare a măsurilor restrictive de tip izolare, carantină ce au limitat activitatea fizică zilnică, dar și a timpului petrecut în fața calculatorului/telefonului pentru divertisment, la care s-a adăugat școala online, precum și o creștere a numărului de cazuri noi de DZ tip 1, posibil ca urmare a infecției virale cu potențial de activare a autoimunității. Traversăm, deci, o perioadă în care trebuie să avem în vedere acest diagnostic atunci când un copil se prezintă la medic pentru alterarea stării de bine, cu atât mai mult cu cât depistarea DZ tip 1 înainte de instalarea cetoacidozei aduce după sine beneficii asupra evoluției pe termen lung a diabetului și, bineînțeles, reduce și cheltuielile în sistemul sanitar.

 

Reporter: Știu că Asociaţia “Sprijin pentru Diabet” a dezvoltat, cu sprijinul Fundației “Vodafone România”, un program de telemedicină pentru pacienţii pediatrici cu diabet zaharat de tip 1. Vă rog, povestiți-ne mai multe despre acest proiect și despre beneficiile pe care le aduce pentru medicina din România și, mai ales, pentru pacienți.

Dr. Mihaela Victoria Vlăiculescu: Într-adevăr, timp de 4 ani consecutivi, am dezvoltat, cu sprijinul Fundației “Vodafone România”, un program de telemedicină pentru copiii cu diabet zaharat de tip 1 și am susținut introducerea sistemelor de monitorizare glicemică continuă în diabetul insulinotratat intensiv. Programul a răspuns unei nevoi reale de a ajusta tratamentul insulinic în funcție de „filmul” glicemic pe 24 ore, nu doar de 6-10 glicemii zilnic, de a reduce nivelul de durere generat de aceste înțepături zilnice pentru obținerea glicemiei, de a ține copiii în siguranță la școală/grădiniță, de a le putea da libertatea de a participa la diferite activități școlare și extrașcolare ce implică exercițiu fizic. În fapt, de a le reda libertatea și dreptul de a fi copii și nu doar pacienți. La momentul inițierii primului proiect, respectiv începutul anului 2015, foarte puțini copii din România purtau senzori de glicemie. Aceste dispozitive măsoară glicemia la fiecare 5 minute și o transmit către un aparat numit cititor, care acum este înlocuit cu aproape orice smartphone. Aceste dispozitive sunt importante nu doar pentru că ne dau acces în timp real la informația privind glicemia, dar permit și accesarea/urmărirea valorilor de la distanță de către părinte/medic / educator. Adică, de fapt, este vorba despre telemedicina despre care vorbim atât de frecvent în ultimii ani. Proiectele noastre au susținut copii din peste 29 de județe ale României și rezultatele obținute în cadrul acestor proiecte au susținut beneficiile tehnologiei și au ajutat la modificarea legislației și garantarea dreptului la aceste tehnologii în cadrul Programului Național de Diabet Zaharat din 2018 – 2019.

Asociația “Sprijin pentru Diabet” a dezvoltat multe alte proiecte în acest sens, al facilitării accesului la tehnologie performantă și o bună îngrijire medicală pentru copii și familii din toată țara.

În plus, pentru a închide cercul, să spunem așa: am inițiat și dezvoltat un proiect european de instruire a personalului medical la nivel național, medici și asistente, în ceea ce privește îngrijirea diabetului zaharat insulinodependent la copil și folosirea tehnologiei, a senzorilor de glicemie pentru creșterea standardului și performanțelor îngrijirii medicale.

Nu în ultimul rând, Platforma Diabtronic este un alt proiect de telemedicină, de data aceasta al clinicii DiabNutriMed, în parteneriat cu Medtronic, lider în domeniul tehnologiei, serviciilor și soluțiilor medicale. Platforma este dedicată atât pacienților cu diabet zaharat, cât și personalului medical ce profesează în specialitatea Diabet, Nutriție și Boli Metabolice, facilitând accesul la informație și educație medicală specifică fiecărui utilizator. În cadrul acestei platforme, am susținut cursuri pentru pacienți, pentru părinții copiilor cu diabet zaharat tip 1, cursuri pentru adolescenții cu diabet zaharat tip 1 și pregătesc acum cursuri, pentru personalul medical, legate de folosirea tehnologiei în diabet, dar și despre cazuri clinice speciale, cu dificultăți de abordare sau diagnostic.

Reporter: Cât de importantă și utilă este tehnologia în îngrijirea diabetului zaharat? Dar colaborarea medicină-inginerie IT? Și mă refer aici atât la partea de tratare a pacienților, cât și la partea de cercetare, pentru descoperirea unor tratamente inovative/noi tehnologii etc.

Dr. Mihaela Victoria Vlăiculescu: Acesta este domeniul cel mai de actualitate în îngrijirea diabetului zaharat tip 1, insulinotratat intensiv. Este adevărat că există cercetare semnificativă ce vizează prevenția și, respectiv, vindecarea diabetului zaharat tip 1, dar soluția terapeutică cea mai bună, cea mai palpabilă și mai reală ca accesibilitate în acest moment îl reprezintă tehnologia – senzori de glicemie cuplați cu pompe de insulină, algoritmi de inteligență artificială ce conectează valorile glicemice citite de un senzor cu funcționalitatea unei pompe de insulină, sisteme în care gradul de autonomie al pacientului este din ce în ce mai mare și care, prin folosirea lor, cresc nu doar posibilitatea de a obține echilibrul diabetului, dar și menținerea acestui obiectiv pe termen lung, cu eforturi din ce în ce mai mici ale pacientului, ceea ce implică, automat, și creșterea calității vieții, cu reducerea impactului diabetului asupra vieții de zi cu zi. Tehnologia reprezintă, în acest moment, cheia îngrijirii de finețe, state of the art (de utlimă oră) aș putea spune, în diabetul zaharat insulinotratat.

 

Reporter: De ce este important ca un medic (indiferent de specializare) să integreze examinările în ceea ce privește diabetul în practica medicală curentă? Mă refer la tratamentul unui pacient, indiferent de boala principală pentru care acesta s-a prezentat la consult la un medic de o anumită specialitate.

Dr. Mihaela Victoria Vlăiculescu: Pentru că, în general, doar afecțiunile acute și doar la copii și tineri presupun o afectare singulară, cum ar fi, de exemplu, o viroză respiratorie. Cele mai multe probleme de sănătate implică cel puțin două afectări ce trebuie privite și abordate unitar și concomitent pentru a obține vindecarea. De exemplu, la o persoană care asociază diabet zaharat și astm bronșic, într-o acutizare a afecțiunii respiratorii, probabil, va suferi și un dezechilibru glicemic pentru care nu va fi suficientă reglarea glicemiei, ci și tratamentul afectării respiratorii pentru a putea stăpâni hiperglicemia. Pneumonia, infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, o fractură posttraumatică – toate acestea pot asocia dezechilibru glicemic, uneori chiar la o persoană necunoscută anterior cu diabet zaharat. Aveți binecunoscut deja exemplul formelor severe de afectare în cadrul COVID, în care persoane fără diabet anterior infectării au dezvoltat diabet zaharat și lipsa de control a glicemiei împiedică/incetinește inclusiv răspunsul infecției cu SARS- CoV2 la tratament.

 

Reporter: Cât de importantă este colaborarea interdisciplinară în practica medicală curentă?

Dr. Mihaela Victoria Vlăiculescu: ESENȚIALĂ este răspunsul corect la această întrebare. Exact așa cum menționam anterior, orice afecțiune nu presupune o singură specialitate. Orice persoană cu diabet poate asocia probleme cardiologice, oftalmologice, nefrologice sau poate pur și simplu să aibă o altă afecțiune concomitentă, fără nici o legătură cu patologia metabolică. Pentru a găsi diagnosticul corect, dar, mai ales, pentru a alege tratamentul cel mai potrivit acelui pacient în particular, este esențial să gândești întâi în funcție de afecțiunea primară și, apoi, să modulezi în funcție de contextul de patologie asociată. Tocmai de aceea, ne formăm ca medici învățând despre toate patologiile și abia apoi urmăm anumite specialități în care încercăm să facem excelență. Dar nu poți avea succes medical dacă nu privești pacientul ca un întreg, ci tratezi doar partea ta de specialitate, cum ar fi glicemia.

 

Reporter: Care a fost cea mai grea experiență în calitate de medic? Dar cea mai mare realizare?

Dr. Mihaela Victoria Vlăiculescu: Pentru mine, ca medic, fiecare zi și fiecare pacient nou reprezintă o încercare. Copii mici, gravide, persoane vârstnice fragile, pacienți cu multiple patologii în care afecțiunile se întrepătrund și tratamentele interacționează – toate acestea sunt experiențe dificile, dar, odată depășite, sunt mari realizări. Până la urmă, tot ce este greu de depășit și de stăpânit îți aduce o mare satisfacție atunci când îți atingi scopul. Munca cu oamenii și lupta cu boala nu sunt deloc ușoare, dar pacienții noștri se bazează pe noi, medicii, și aceasta ne face să căutăm cu îndârjire soluțiile cele mai potrivite fiecărui caz în parte.

 

Reporter: Credeți că este necesară colaborarea interdisciplinară medicină umană-medicină veterinară? Și nu mă refer doar la partea de tratare a pacienților, ci și la partea de cercetare (pe proiecte) pentru descoperirea unor tratamente inovative/noi tehnologii în ambele domenii.

Dr. Mihaela Victoria Vlăiculescu: Orice cercetare medicală are o fază inițială, numită preclinică, în care preparatele medicamentoase sau dispozitivele medicale sunt evaluate ca eficacitate, reacții adverse în anumite condiții, in vitro și pe modele animale. Această etapă, deci această colaborare, este esențială în dezvoltarea și avansarea cunoștintelor medicale.

 

Reporter: Ați înființat, în urmă cu câțiva ani, Clinica DiabNutriMed – Ambulatoriu Diabet. Ce gânduri, proiecte, ați avut la început, atunci când ați demarat afacerea în domeniul medical? (Vă rog să detaliați răspunsul.)

Dr. Mihaela Victoria Vlăiculescu: Am pornit cu gândul de a putea oferi pacienților mai mult timp în cadrul consultației, mai multă informație și condiții mai bune de îngrijire. Sunt multe lucruri în favoarea pacientului pe care le poți hotarî atunci când ești autonom și îți administrezi singur clinica. Cel mai simplu este cât timp aloci fiecărui pacient în parte. Privind din afară, fiecărei consultații îi este alocat un anumit interval de timp. Dar pacienții, chiar dacă au aceeași afecțiune, sunt diferiți. Pentru un pacient nou descoperit, un pacient tratat cu insulină, o gravidă , un copil cu diabet, trebuie să aloci mult mai mult timp decât pentru un pacient cu diabet controlat doar prin dietă. Unui pacient cu diabet dezechilibrat, la care este nevoie de schimbarea medicației, trebuie alocat timp suplimentar pentru educație. Și aceasta, pentru că ne dorim să facem îngrijire de calitate, să avem pacienți informați și implicați în propria lor îngrijire.

 

Reporter: În opinia dvs., ce calități profesionale și personale ar trebui să aibă un manager care activează în domeniul medical din România pentru a fi etichetat ca fiind expert în domeniu?

Dr. Mihaela Victoria Vlăiculescu: Este foarte dificil să împarți și să te împarți în mod corect între a practica medicina, actul medical cât mai corect, mai onest și mai cuprinzător și, în același timp, să administrezi o entitate comercială. Să tragi o linie între medicină și teritoriul administrativ și economic. Este ca o monedă cu două fețe. Cred că un manager într-o instituție medicală trebuie să fie nu doar un bun manager, ci și un medic dedicat. Și aceasta, pentru a înțelege implicațiile medicale ale deciziilor luate.

Reporter: Ce sfaturi le-ați da viitorilor medici, dar și celor care doresc să devină antreprenori în zona medicală?

Dr. Mihaela Victoria Vlăiculescu: Eu privesc cu multă speranță către medicii ce ne vor urma. Îngrijesc câțiva tineri cu diabet ce au ales profesia medicală pentru viitorul lor. Și când vorbim despre rețeta succesului, din punctul meu de vedere, le spun că trebuie să pună minte, învățătură multă, dar și suflet. Cred cu tărie că, pentru a fi un medic bun, trebuie să înveți mult, să citești zilnic, să gândești la rece pentru a putea fi obiectiv, dar trebuie să pui și suflet, pentru că doar așa poți fi un medic–OM. Pentru că, în fața noastră, a medicilor, este un pacient, dar el este copilul cuiva, mama sau bunica cuiva. Și, privindu-i așa, adaugi foarte usor tușa de compasiune și grija și înțelegerea de care este nevoie în cadrul fiecărei consultații.

 

Reporter: Doamnă doctor, de ce pleacă din România tot mai mulți medici, dar și personal cu studii medii în domeniul sanitar să lucreze în străinătate?

Dr. Mihaela Victoria Vlăiculescu: Nu pot vorbi în numele fiecăruia, dar, dacă m-am gândit vreodată la acest lucru, a fost pentru că aici, în România, îmi lipseste respectul și atitudinea pe care un pacient ar trebui să o aibă când se află în fața unui medic. Acest lucru se reflectă, apoi, în atitudinea lui față de sănătatea proprie, față de tratamentul problemei medicale pe care o are, în complianță la recomandările pe care le face medicul. Și, pentru a fi dobândite cele ce spuneam mai sus, este nevoie, în primul rând, de mult mai multă educație medicală a populației. Perfecțiunea nu cred că există în niciun sistem sanitar și, sincer, sunt convinsă ca nu o vom atinge cât timp voi mai practica medicina. Dar, atâta timp cât personalul medical și pacientul se respectă reciproc și caută împreună soluții, actul medical își va atinge scopul și finalitatea corectă.

 

Reporter: Cum arată, în opinia dvs., viitorul specialității Diabet, Nutriție și Boli Metabolice în România?

Dr. Mihaela Victoria Vlăiculescu: Specialitatea noastră a beneficiat de numeroase inovații terapeutice și investigaționale în ultimii ani. Mă refer aici la tratamente noi, ce vizează nu doar glicemia, ci și alte afecțiuni asociate, de exemplu cardiovasculare sau renale, cu același tratament putânddu-se atinge două-trei obiective terapeutice și, cel puțin, două–trei afectări de organ. În plus, sau în paralel, avem tehnologia, senzorii de glicemie, pompele de insulină, care depășesc acum terenul diabetului zaharat insulinotratat și încep să se adreseze inclusiv persoanelor cu diabet zaharat fără tratament cu insulină. Deci beneficiem atât noi, ca medici, cât și pacienții noștri de un întreg arsenal terapeutic și investigațional pentru a ține în frâu această afecțiune metabolică și urmările ei. Toate acestea trebuie, însă, integrate cu educație medicală, ca pacientul să înțeleagă rolul terapiei, modalitatea corectă de administrare a tratamentului și cum poate ajuta suplimentar medicația să își exercite influența în organism pentru a atinge efectul scontat. De aceea, puteți regăsi multe asociații al căror scop major este educația medicală atât a pacientului, cât și a personalului medical, dar și mulți colegi care se luptă pentru recunoașterea poziției de educator medical în nomeclatorul de meserii din țara noastră.

 

Reporter: Ce sfaturi, legate de un stil de viață sănătos, ați da cititorilor noștri? Cum ar putea copiii, tinerii și persoanele adulte să se ferească de diabet?

Dr. Mihaela Victoria Vlăiculescu: Se scrie și se vorbește enorm despre stilul de viață sănătos, deci surse de informare există. Și, totuși, foarte puține persoane conștientizează ce înseamna aaceasta și sunt dispuse să îl urmeze. Ține de educația medicală a populației, unde trebuie să lucrăm mai mult, dar și de dorința fiecăruia dintre noi de a ne respecta organismul. Mesaje de genul “un măr pe zi ține doctorul departe” ați auzit cu siguranță, dar câți dintre noi mâncăm un fruct zilnic? Și nici nu depășim 4 mere zilnic. De fapt, ține de conștientizare – cât mancăm, ce mâncăm, dacă suntem dispuși să parcăm mașina pe o stradă situată mai departe de locul de muncă și să facem “10” pași pe jos, dacă preferăm să urcăm pe scări și nu ne repezim la lift… Până la urmă, este o chestiune de alegere, conștientă. Stilul de viață sănătos ne ține departe de boală și ne ajută să depășim diverse probleme de sănătate mult mai ușor.

Reporter: Sunteți medic, antreprenor și manager al unei clinici de succes, președinte-fondator al Asociației “Sprijin Pentru Diabet”, lector pentru diverse evenimente medicale științifice, autor în diverse reviste științifice etc. și, mai presus de toate, sunteți OM… Cum reușiți să vă împărțiți cu succes între toate aceste atribuții? Când mai aveți timp și de familie, activități personale, hobby-uri?

Dr. Mihaela Victoria Vlăiculescu: Și medicii sunt oameni, așa este. Depinde de fiecare dintre noi cum reușim să punem în balanță ce este mai important la acel moment în viața noastră.

 

Reporter: Dacă ar fi să vă descrieți în câteva cuvinte, care ar fi acestea?

Dr. Mihaela Victoria Vlăiculescu: Aș spune doar că sunt MEDICUL pacienților mei și sunt mereu aici, când au nevoie de mine.

 

Reporter:Doamnă doctor, vă mulțumesc pentru răspunsurile dumneavoastră!